 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
| Cu ambii pumni strânsi Timpul trece mai usor acum, ca mi-am reluat antrenamentele. Am avut deja doua... Nu am putut face exercitii specifice pentru ca abia mi-am scos ghipsul, dar reîntâlnirea cu mingea a fost cât se poate de placuta. Fireste ca am discutat foarte mult si despre meciul cu Olanda, nu stiu cine nu o face azi în România... Ma tot gândesc cum i-am putea bate, pentru ca ar fi teribil de greu sa asteptam rezultatul din cealalta partida. Pare dificil, dar stiu sigur ca nu e imposibil. Dorinta noastra de victorie va fi una nebuna. Am mai vorbit cu baietii si i-am simtit cât se poate de montati. Pe de alta parte, olandezii vor fi relaxati... În niciun caz nu se vor da la o parte. Nu pot sa spun asta, dar nici nu vor baga capul în crampoane, asa cum sunt sigur ca o vom face noi. Pe asta sunt tentat sa mizez la partida de mâine seara (n.r. - diseara). Nu stiu daca a fost o gluma sau nu, dar mi-a trecut pe la ureche faptul ca inclusiv sotiile olandezilor au avut voie în cantonamentul lor din Berna. Daca ar fi asa, nu ar fi deloc rau pentru noi. Le tin pumnii baietilor, de data asta si la propriu, deoarece mi-am scos ghipsul. Daca pâna acum îl tineam strâns doar pe dreptul, acum, cu ambii înclestati, nu avem cum sa nu batem si sa ne calificam! Jos palaria, Lobby! Am ramas masca atunci când am vazut modul în care s-a accidentat si Mirel Radoi. Nu-mi vine sa cred cât ghinion am putut sa avem în aceasta vara! Îmi pare foarte rau pentru el, a jucat excelent cât a putut, demostrând ca este un jucator important în angrenajul nationalei. Fara discutie, i se va simti lipsa în continuare. Sper sa nu mai avem parte de nicio surpriza neplacuta si îmi doresc ca macar Marica sa-si revina si sa poata juca, pentru ca a contribuit la calificare si merita sa simta cum e sa joci la un turneu final. Jos palaria în fata evolutiei lui Lobby, a demonstrat înca o data, daca mai era nevoie, ca este un portar de clasa mondiala. Acelasi lucru si despre Buffon, cred ca cei doi si cu spaniolul Casillas pot alcatui lejer un top al portarilor prezenti la acest Euro. M-a impresionat executia lui Wesley Sneijder, cel mai frumos gol de pâna acum. Bine, nici nu mi-am pus problema ca i-ar fi iesit si în cazul meu, cu siguranta as fi respins! Glumesc, cred ca nici daca stateam pe linia portii si mi-ar fi spus unde trage n-as fi reusit sa scot acea minge! Olandezii formeaza o superechipa si nu ne va fi usor. Dar trebuie sa ramânem optimisti si sa speram ca vom reusi sa-i mai batem o data! Greu sa fii suporter România a facut unul dintre cele mai bune meciuri. S-a jucat frumos, cursiv pe alocuri si nu mai poate nimeni sa ne acuze ca nu practicam un fotbal de calitate. Toata echipa noastra a fost extraordinara, în frunte cu „Lobby“, care a avut niste parade absolut extraordinare. Cea mai buna interventie a lui a fost în prima repriza, atunci când a respins cu pumnul din fata atacantilor italieni. A dat dovada de stapânire de sine, de curaj, de inspiratie. În afara lui Bogdan, mi-au mai placut foarte mult Codrea, Chivu si Tamas. Vreau sa spun doua vorbe si despre Mutu. Trebuie încurajat. A facut enorm, si ratarea acestui penalty - eu eram suta la suta sigur ca marcheaza - nu poate schimba lucrurile. Ramâne jucatorul nostru numarul 1 si o va demonstra cu Olanda. Atunci voi iesi în strada, pentru ca ne vom califica. Am vazut si eu cât e de greu sa fii suporter. Noroc ca l-am avut pe Bosneag lânga mine, ca altfel nu stiu ce faceam… "Trageti la poarta" Nu mi se întâmpla des, dar azi simt nevoia sa dau sfaturi. Si le dau tuturor jucatorilor de câmp români care vor intra azi pe teren. „Trageti la poarta!”. E vorba aia a noastra: „Du-te cu sut!”. Mingea de la acest turneu final este criminala. Nu stiu ce au cu noi portarii, cei care concep astfel de baloane... Am observat ca la acest Euro niciun portar nu a retinut, ci a respins de teama sa nu faca vreo gafa. La suturile venite de la peste 20 de metri, traiectoria este cât se poate de ciudata si se schimba brusc. Când esti sigur ca ajunge mingea la tine, brusc te trezesti ca o ia în alta directie. Nu am vazut prea multe executii de acest gen la acest turneu final, dar sa ne amintim de recent încheiatul sezon de Liga Campionilor, când s-au dat nenumarate goluri cu suturi din afara suprafetei de pedeapsa. Altfel, sunt optimist si linistit înaintea meciului de azi. Nu avem de ce sa ne temem de Italia, pentru ca în continuare noi nu avem decât de câstigat. Se vorbeste despre schimbari în garnitura de start, si eu unul m-as bucura daca ar aparea pe teren si Dica. E un fotbalist de executie care îl poate pune în dificultate pe Buffon. Pe mâna lui Nico Sunt cât se poate de obiectiv si încerc sa fac abstractie de legatura de prietenie pe care o am cu Nico.. Cred ca el a fost unul dintre cei mai buni jucatori ai meciului cu Franta. A alergat încontinuu, s-a luptat aproape de unul singur cu apararea francezilor, câstigând multe dueluri aeriene, si a scos multe baloane utile catre mijlocasi. Pacat ca nu a reusit sa si marcheze. A avut un sut în prima repriza dintr-o pozitie care îi convine lui cel mai mult, dar, din pacate, nu a prins mingea cum trebuie. Oricum, eu cred ca domnul Piturca va miza în continuare pe el si mai cred ca, daca va juca la fel de bine si îi va ajuta Dumnezeu sa si înscrie, la sfârsitul acestui turneu final se va transfera la o echipa foarte puternica din Europa. M-am luat cu vorba despre Nico si marturisesc ca m-am trezit ca nu am mai apucat sa scriu despre ce îmi propusesem: mingea de la Euro. Voi reveni mâine cu acest subiect. Mi-e dor de fotbal si numar zilele ramase pâna la reluarea pregatirii. Nu mi-am scos înca bandajul ghipsat, dar sper ca în curând sa o pot face. Marturisesc ca ieri am fost la un gratar cu prietenii. A fost ziua Loredanei, sotia mea, si am sarbatorit-o asa cum se cuvine! Cu Italia, o sa si atacam Proportiile rezultatului meciului Olanda - Italia, dar mai ales evolutia batavilor mi-au confirmat temerile în privinta celor doua meciuri din grupa pe care le mai avem de disputat. Cred sincer în posibilitatile nationalei României de a se califica în sferturi, numai ca, pentru a reusi acest lucru, este clar ca va trebui sa atacam si sa înscriem. Sunt însa sigur de faptul ca nationala stie sa si atace, asa cum sunt convins si de faptul ca Victor Piturca va pregati la fel de minutios si confruntarea cu italienii. M-a impresionat foarte mult felul în care baietii au cântat imnul. Faptul ca s-au pregatit înainte a dat roade, le-a iesit la fel de bine ca si englezilor, cu celebrul lor „God Save the Queen”. Am ramas surprins si de multimea de fani din tribune, tin sa le multumesc pe aceasta cale pentru modul în care au încurajat echipa si trebuie sa marturisesc ca sunt un pic invidios pe baieti, mi-as fi dorit enorm sa fiu si eu acolo. Eram un pic îngrijorat ieri pentru Marica, dar mi-am închipuit ca nu e nimic grav si ma bucur ca Ciprian este mai bine. Am observat si ca unii au criticat jocul lui Mutu. Eu cred ca evolutia sa nu a fost cu nimic mai prejos decât a celorlalti, Adi s-a încadrat foarte bine în partitura tactica. Haideti sa-i tinem cu totii pumnii si sa speram ca vineri vom asista la un meci mare facut de el si de tricolori. Debut promitator Scriam si ieri ca românii stiu sa joace mereu împotriva favoritilor. S-a adeverit aseara, pentru ca eu cred ca un 0-0 obtinut în fata vicecampioanei mondiale en-titre nu este deloc un rezultat la îndemâna oricui. Sigur ca da, trebuie sa fim sinceri pâna la capat si sa recunoastem ca n-a fost deloc un joc spectaculos, am jucat în primul rând ca sa nu primim gol, dar la fel au facut-o si francezii. Niciuna dintre echipe nu a reusit sa se impuna, pentru ca nimeni nu a vrut sa riste. La un turneu final în general, cu atât mai mult într-o „grupa a mortii”, asa cum ne-au harazit noua sortii, este esential sa nu pierzi, sa pasesti cu dreptul. Îl felicit si pe Lobby pentru ca nu a primit gol, a aparat foarte bine si sper din tot sufletul sa o tina tot asa pâna la final. Am trecut cu bine de primul hop, dar este clar ca în celelalte meciuri ne va fi din ce în ce mai greu. I-am simtit însa foarte motivati pe absolut toti colegii mei si sunt convins ca vom reusi sa contam mai mult în atac, sa dam dovada de mai multa daruire si efort, sa încercam sa ne depasim limitele. Sincer, eu chiar simt ca se poate! Gata sa se sacrifice! Când am spus ca putem face cinci puncte nu am vorbit doar ca microbist... Asta chiar daca voi fi un sustinator înfocat la meciurile nationalei. Am iesit în strada în 1998 si o voi face iar în vara asta (sper ca în piata stelistii si dinamovistii sa ma perceapa doar ca un fan al tricolorilor, nu ca un jucator al Rapidului). Pe ce ma bazez? Pe felul cum pregateste domnul Piturca un meci. E de la sine înteles ca am asistat la sedinte tactice si de vizionare la multe partide, amicale si oficiale... În preliminarii, stiam totul despre olandezi, iar golul de la Constanta nu a fost în niciun caz rodul întâmplarii. Fiecare dintre cei care vor fi luni pe teren cu Franta îsi va cunoaste foarte bine sarcinile si nimic nu va fi lasat la voia întâmplarii. Am citit si eu în presa ca s-a insistat pe faptul ca fazele fixe ar putea constitui cheia întâlnirii si pot „dezvalui” ca înca din perioada când mai eram în cantonamentul nationalei aceste momente de joc au o importanta majora în strategia domnului Piturca. Fotbalisti precum Tamas si Goian (foto) apar la finalizare si sunt redutabili în jocul aerian... O spun din experienta. Cât despre faza defensiva, avem capacitatea sa ne strângem si sa le închidem spatiile. Am fost acolo cu ei si i-am simtit pe baieti. Erau conectati 200 la suta la acest Euro înca de la Mogosoaia. Acum, va dati seama ca vorbesc cu ei la telefon si îi simt foarte bine. Sunt dornici de fotbal si pregatiti sa se sacrifice pentru a nu iesi învinsi de pe teren! " Preferam sa bata Franta mai clar! " Am vazut marti seara meciul Frantei... Cred ca e pentru prima oara când stau cu Loredana (n.r. - sotia fotbalistului) si îmi lipseste cantonamentul... De obicei e invers: sunt cu baietii si ma gândesc la cum e acasa. Cert e ca mi-am închipuit cum stau ei strânsi la meci si cum comenteaza fiecare faza. Îl vedeam pe „Lobby” spunând cu glasul lui ragusit ceva despre portarul columbian - îmi pare rau ca nu a aparat prietenul meu Zapata - dupa penalty-ul lui Ribery: „Ce faci, ma?? Asa se sta în poarta?!”. Scriam ieri ca ma gândeam la interventia lui Bogdan din meciul cu Muntenegru. Conteaza mult sa aperi un unsprezece metri! Îti da încredere tie ca portar, dar si celor din fata ta. E un sentiment aparte. E modalitatea noastra de a marca... La fel cum fiecare gol primit, oricât de imparabil ar parea, te sâcâie ?i te apasa. Stam bine în poarta. S-a tot spus ca dupa accidentarea mea am ramas doar în Bogdan (n.r. - Lobont), dar nu e adevarat. ?i Marius (n.r. - Popa), si Edi (n.r. - Stancioiu) sunt foarte buni... O sa am de tras sa prind lotul pentru Mondiale, dar mai e pâna atunci. Revenind la meciul cu Franta, preferam sa bata mai clar, sa le iasa jocul mai bine. Sunt montati si ei. Zic ca vor titlul european si multi îi vad favoriti. Asa era si Columbia în 1994, înainte de meciul cu noi.. "Îmi pare rau pentru Cannavaro!" Începe sa îmi placa ideea de jurnal... M-am gândit aseara la ce sa mai scriu si am gasit foarte multe lucruri, care cel putin mie mi se par foarte interesante. Primul contact al baietilor cu Elvetia si antrenamentul în ploaie, Lobont si faptul ca îl simt foarte montat, mai ales dupa ce a aparat penalty-ul cu Muntenegru, apropierea meciului cu Franta...
|
